Homosexualii creştini

Introducere
„[…] toţi acei duri, păroşi şi bătrâni centurioni în Tacitus, suindu-se unul pe celălalt şi cerşind săruturi de pe urmă când legiunea s-a divizat… toţi sunt panseluţe? Dacă poţi crede aceasta, poţi crede absolut orice.” - C.S.Lewis


Homosexualitatea reprezintă una dintre cele mai mari şi mai acute probleme ale secolului „corect din punct de vedere politic” pe care îl trăim şi totodată unul dintre subiectele tradiţional ignorate în bisericile creştine din toată lumea. Deşi majoritatea organizaţiilor eclesiale se comportă ca şi cum această problemă nu ar exista, realitatea este că mişcarea gay nu a cucerit doar spaţiul laic dar îşi face apariţia şi printre bisericile creştine, chiar şi în ţara noastră
Homosexualitatea este o orientare sexuală ce implică atracţia senzuală faţă de persoane de acelaşi sex. Termenul antic pentru descrierea practicilor persoanelor ce manifestă semnele acestei inversiuni sexuale este sodomie, provenit din tradiţia
iudeo-creştină (păcatul bărbaţilor din Sodoma ce intenţionau să îi violeze pe îngerii Domnului trimişi la Lot[1]). Mai modern este termenul împrumutat din limba engleză pentru bărbaţii cu aceste înclinaţii sexuale – gay şi din limba franceză pentru femei – lesbiană. De remarcat faptul că etimologia cuvântului „homosexual” este neobişnuită fiind format din părţi componente provenind din limbi diferite – prefixul grec homo- şi radicalul latin –sexualis[2].
Subiectul este prin excelenţă de mare amploare şi poate fi analizat din multiple perspective, fie ele istorice, culturale, politice, medicale etc. Vom căuta să tratăm subiectul inversiunii orientării sexuale, părerea bisericii creştine în ansamblul ei, opinia Scripturii ca autoritate supremă prin inerenţa ei. Vom dezbate de asemenea raţiunea existenţei unor biserici specifice pentru această minoritate şi, în final, vom căuta să aducem concluzii şi soluţii preliminare.


Cauzele inversiunii orientării sexuale

„E mai bine să fii negru decât gay, pentru că, dacă eşti negru, nu trebuie să îi spui mamei despre asta.” - Charles Pierce

În acest domeniu, lupta se dă la nivelul geneticii aflată într-o continuă progresie, însă cercetătorii nu au reuşit încă să determine existenţa unei gene care să determine sexualitatea umană. Jeffrey Satinover afrimă că „nu există nici o dovadă care să ateste că homosexualitatea este pur şi simplu <>; nici una dintre cercetări nu pretinde că ar fi aşa.”[3] În sprijinul afirmaţiei sale vine Stanton L. Jones, preşedintele departamentului de psihologie de la Wheaton College, care nu neagă posibilitatea unor diferenţe ale creierului ce pot stimula în direcţia preferinţelor sexuale dar aceşti factori genetici sunt insuficienţi pentru a determina homosexualitatea unei persoane, cu atât mai puţin pentru a nega chemarea morală din partea lui Dumnezeu.
Autorul creştin, Josh McDowel vede în relaţiile familiale dezordonate unul dintre principalii factori ai determinării orientării sexuale a unui individ. Astfel, o mamă dominantă, autoritară şi impunătoare, şi un tată absent ce abdică din rolul de lider al familiei vor nega dreptul copilului de a creşte înconjurat de modele adulte sănătoase, lucru ce va spori dificultatea de a îşi stabili principii sexuale sănătoase.
Abuzul sau experienţele sexuale timpurii reprezintă unul dintre cei mai puternici factori, copiii care au parte de astfel de experienţe traumatizante în copilărie sunt predispuşi să îmbrăţişeze stilul de viaţă homosexual. Alţii însă pur şi simplu se răzvrătesc faţă de respingere, faţă de un părinte dictator sau divorţul părinţilor. Este cunoscută tendinţa unor tineri de a adera la subcultura „gay” ca semn al răzvrătirii faţă de Dumnezeu, în special aceia ce supravieţuiesc unui viciu (alcool, droguri s.a.).


Părerea Bisericii Creştine

„Ca şi mamă, ştiu că homosexualii nu se pot reproduce biologic; aşadar, ei
trebuie să îi recruteze pe proprii noştri copii.” - Anita Bryant

Biserica răsăriteană contestă reducerea omului la patima sa considerând comportamentul homosexual rezultatul pervertirii în urma interacţiunii cu cultura respectivă. De asemenea, spre deosebire de părerea general acceptată a evanghelicilor, ortodocşii cred că acest păcat poate face parte din natura decăzută a omului asemenea oricărei fărădelege.
Dr. Erwin W. Lutzer, unul dintre cei mai de seamă teologi protestanţi contemporani, susţine că deşi ne-am născut cu anumite predispoziţii, rămânem responsabili felul în care trăim şi pentru ceea ce facem. Este tranşant în opinii dar în acelaşi timp ridică problema tinerilor ce se tem că sunt homosexuali însă nu pot vorbi despre problema lor deoarece „se aşteaptă la respingere şi ridiculizare”[4].
Unul dintre grupurile care luptă cel mai fervent împotriva homosexualilor sunt baptiştii din Convenţia de Sud, puternic angrenaţi în manifestaţii împotriva drepturilor acestora. Această denominaţie a investit cel mai mult în dezvoltarea unor programe de dezintoxicare, considerate de membrii comunităţilor gay – umilitoare[5].
Bisericile penticostale (Assemblies of God[6]), la nivel mondial condamnă homosexualitatea ca fiind „păcat împotriva lui Dumnezeu şi împotriva omenirii deopotrivă”[7].


Cuvântul spune…

„Scriptura conţine şase admonestări pentru homosexuali şi 362 pentru heterosexuali. Asta nu înseamnă că Dumnezeu nu-i iubeşte şi pe heterosexuali, doar că ei au nevoie de mai multă supraveghere.” – Lynn Lavner

În Vechiul Testament, cartea Levitic interzice explicit relaţiile homosexuale[8] în timp ce în Deuteronom sunt condamnaţi bărbaţii care practicau prostituţia[9], tradiţie păgănă, act de închinăciune la adresa idolilor. Înainte de darea Legii însă, încă de la creaţie, Dumnezeu detaliază procesul facerii omului, în care femeia este întocmită pentru bărbat, instituind uniunea sfântă a căsniciei între persoane de sex opus[10]. Accentul pus de creştinii fundamentalişti pe experienţa lui Lot[11] şi îngerii trimişi de Domnul a determinat reacţia „comunităţii creştine gay” care afirmă că în acest pasaj Dumnezeu condamnă mai degrabă violul, decât homosexualitatea în sine. Conform istoriei din Geneza 19, interpretarea aceasta stă în picioare. Teologii liberali accentuează libertatea creştinului de sub rigorile legii VT, însă problemele reale apar atunci când ne referim la Noul Testament, în special la scrierile pauline, unde Dumnezeu alege să condamne clar homosexualitatea.
În primul capitol din Romani, Pavel condamnă explicit relaţiile intime între persoanele de acelaşi sex, lăsaţi de Dumnezeu „pradă viciilor ruşinoase”[12] pentru că nu au inclus voia Sa în cunoaşterea lor. Verdictul final îl dă în prima epistolă către Corinteni: „nu vor moşteni Împărăţia Cerurilor”[13].


Biserica Gay

„Dacă mariajul nu mai reprezintă unirea între un bărbat şi o femeie, cine spune că trebuie să se limiteze la două persoane "– Erwin W. Lutzer

La una dintre aceste manifestaţiile GayFest ce a avut loc în Statele Unite ale Americii a participat, alături de un prieten şi fost coleg de breaslă, scriitorul creştin Philip Yancey, profund afectat de reacţia bisercii.

Ironia năucitoare a situaţiei m-a lăsat fără cuvinte. De o parte stăteau creştinii care apărau dogma în litera ei [...]. De cealaltă, se găseau “păcătoşii”, dintre care majoritatea îşi afirmau făţiş practicile homosexuale. Şi, totuşi, în vreme ce “grupul ortodox” îşi revărsa ura, celălalt cânta despre iubirea lui Isus.[14]

Grupul care cânta binecunoscuta cântare „Jesus loves me. Yes, I know!”[15], făcea parte din Metropolitan Community Church[16], cea mai vizibilă organizaţie creştină care promovează homosexualitatea, mişcare prezentă şi în România, localizată în capitala ţării, Bucureşti. Prezent la biserica-mamă a acestei mişcări, Catedrala Speranţei (Dallas, Texas), Yancey este uimit de închinarea într-o biserică plină până la refuz, într-o atmosferă de cântare şi rugăciune în contextul unei realităţi pe care Biserica creştină „a osândit-o mereu ca fiind un păcat”[17].
„Catedrala Speranţei” are servicii de închinare specifice denominaţiunilor neo-protestante. Este o biserică misionară având centre în diferite ţări din America de Sud, se implică în sprijinul societăţii investind peste 1 mil.$ anual în proiecte sociale. Numai câteva din elementele care atestă faptul că „The Cathedral of Hope” este formată dintr-o comunitate dinamică, puternică, plină de viaţă.


În final

„Poate că suntem odioşi însă rămânem bucuria sufletului lui Dumnezeu.”
Philip Yancey

Păcatul este înscris în codul genetic al fiinţei umane, dar asta nu conferă dreptul de a trăi în fărădelege şi nici pe acela de a-L învinovăţi pe Dumnezeu pentru aceasta. Este rezultatul secolelor de depărtare de Creator, timp în care natura umană s-a pervertit tot mai mult în contrastul ei cu sfinţenia divină la care suntem invitaţi.
Marile denominaţiuni creştine sunt unanime în condamnarea păcatului homosexualităţii, conform cu învăţătura Scripturii; ei susţin responsabilitatea omului pentru stilul de viaţă ales şi acţiunile personale, în ciuda pornirilor naturale ce îl aduc pe om în conflict cu divinitatea şi standardele acesteia. „Nu numai Biserica Ortodoxa Romana, ci toate bisericile ortodoxe, Biserica Romano-Catolica si cele protestante se opun legalizarii casatoriilor intre persoane de acelasi sex", conclude Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei BOR[18]. Dincolo de interpretarea liberală, denunţată ca fiind lipsită de reverenţă şi onestitate de către teologii creştini, Biblia se dovedeşte a fi tranşantă în problema homosexualităţii.
Totuşi, existenţa comunităţilor gay, ce se declară şi adoptă o trăire specific creştină, este o realitate de netăgăduit, din ce în ce mai prezentă în societatea contemporană postmodernistă. Nu vom căuta să ascundem adevărul de dragul susţinerii monodirecţionale a unei ipoteze de lucru iniţiale şi vom da creditul meritat acestor comunităţi ce au preferat îmbrăţişarea acestui stil de viaţă în ciuda interdicţiei categorice din partea Sfintei Scripturi.
Alternativa acestui stil de viaţă bazat pe raţionamente ambigue este ascetismul. Lutzer exclamă: „Să sărbătorim celibatul!”[19] în timp ce omul de mass-media, Dennis Prager crede că e posibil să iubeşti cuplurile gay ca „membrii ai familiei”[20] şi totuşi să lupţi pentru păstrarea căsătoriei aşa cum a fost ea gândită de Dumnezeu – parteneriat între bărbat şi femeie. Totuşi, este atitudinea generală a bisericii se regaseşte mai degrabă in exemplele negative din pildele cristice:
„Doi oameni s-au dus la Templu să se roage; unul era creştin din generaţii, iar celălalt avea porniri homosexuale. Creştinul stătea în picioare şi se ruga în sine însuşi astfel: «Dumnezeule, Îţi mulţumesc că eu nu sunt ca ceilalţi oameni – tâlhari, nedrepţi, adulteri – şi nici chiar ca acest homosexual! Eu postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciuială din tot ceea ce câştig!» Tânărul homosexual însă stătea la distanţă şi nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci se bătea pe piept, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul!» Eu vă spun că mai degrabă acesta s-a dus acasă socotit drept, decât celălalt. Căci oricine se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte va fi înălţat!“[21]
Maladia homosexualităţii va face din cel ce trebuia să fie reprezentant al puterii, o simplă „panseluţă”[22], uşor de zdrobit, instabilă psihic şi spiritual, purtând în trup semnele pervertirii satanice. Lucrarea de faţă nu se vrea a fi exhaustivă însă caută să expună o problemă ce începe să ia amploare şi în România, să conştientizeze biserica de faptul că nu este omisă în calea extinderii „fenomenului gay”, şi va fi nevoită să vină cu un răspuns pentru cei ce poartă acest „tiran” în comunitatea locală.
„Viaţa creştină e un botez zilnic, o curăţire de Adamul cel vechi, pentru ca noua creatură să iasă la iveală. Vechea creatură este irascibilitatea, lăcomia, invidia, lenea, lipsa de castitate, […] - nu este nimic bun în ea. Trebuie să luptăm cu aceasta fără încetare” – Martin Luther




[1] Geneza 19 – Biblia, Noua traducere în limba română (NTR), International Bible Society, 2007.

[2] http://dexonline.ro/search.php?cuv=homosexual – accesat luni, 08.12.2008

[3] Jeffrey Satinover, The Gaz Gene?, http://www.narth.com/docs/istheregene.html -
accesat Vineri, 28.11

[4] Erwin W. Lutzer, Adevărul despre căsătoria între persoane de acelaşi sex, Oradea: Editura Casa Cărţii, 2007, p.46.

[5] http://www.soulforce.org/article/92 - accesat vineri, 05.12.2008

[6] Adunările lui Dumnezeu

[7] http://www.soulforce.org/article/92 - accesat vineri, 05.12.2008

[8] Levitic 18:22, 20:13;

[9] Deuteronom 23:17

[10] Geneza 1:28, 2:24

[11] Geneza 19

[12] Romani 1:26

[13] 1 Corinteni 6-9

[14] Philip Yancey, Tulburătoarele descoperiri ale Harzlui, Cluj-Napoca: Editura Aqua Forte, ediţia a II-a, 2005 – p.140

[15] Isus ştiu mă iubeşte!

[16] Biserica Comunitară Metropolitană

[17] Yancey, Tulburătoarele descoperiri ale Harului – p.141
[18]http://www.ziare.com/MCC__Homosexualii__defavorizati_de_agresivitatea_bisericii_din_Romania-316878.html - accesat vineri, 05.12.2008

[19] Lutzer, Adevărul despre căsătoriile între persoane de acelaşi sex - p.106

[20] Lutzer, Adevărul despre căsătoriile între persoane de acelaşi sex, p.81

[21] Adaptare după textul din Luca 18:10-14

[22] Vezi citatul din „Introducere” – C.S.Lewis